TRAIAN FILIP

„La început – scrie F. W. Bain –, cînd Tvaştri (creatorul divin) se apucă să creeze femeia, îşi dădu seama că folosise toate materialele pentru crearea bărbatului şi că nu-i mai ră­măsese materiale consistente. După ce se gîndi puţin, procedă astfel: luă rotunjimea lunii şi sinuozităţile plantelor agăţă­toare, tenacitatea cîrceilor de volbură şi tremurul frunzelor de iarbă, mlădierea trestiei şi farmecul florii, uşurinţa frunzelor şi forma trompei elefantului, privirea căprioarei şi coeziunea roiului de albine, bucuria zglobie a razelor de soare, plînsul norilor şi nestatornicia vîntului, timiditatea iepurelui şi înfu­murarea păunului, moliciunea pieptului de papagal şi durita­tea diamantului, dulceaţa mierei şi cruzimea tigrului, căldura focului şi răceala zăpezii, vorbăria gaiţei şi gînguritul porum­belului, perfidia cocorului şi fidelitatea raţei sălbatice şi, amestecînd toate acestea, creă femeia şi i-o dărui bărbatului.” O idee complexă ne urmăreşte. Aceea că, în subsolurile socialului, există numeroase constelaţii intime care exercită o presiune sensibilă şi constantă asupra societăţii externe. Dar societatea externă nu rămîne inertă la această presiune şi opune o rezistenţă cu caracter conservator faţă de tendinţele de în­noire, stăvilind, atunci cînd este cazul, acţiunile de dezintegrare tot aşa cum le stimulează pe cele de propăşire. Realitatea socială are o parte nevăzută, partea afectivă a omului, care se mulează după mediul extern, dar care nu rămîne pa­sivă şi se dezvoltă potrivit legilor sale proprii, potrivit struc­turilor preferenţiale, aşa încît ne înfăţişează un necontenit joc între spontaneitate şi creativitate. Ca şi în fizica atomică, unde mişcarea particulelor este dirijată şi înrîurită cu ajutorul oglinzilor magnetice, în societatea externă, al cărei cadru nu este întotdeauna vizibil şi deseori apare abia sugerat, sistemul etic are funcţia unei centuri de protecţie. Ceea ce duce la alcă­tuirea microclimatului în care evoluează personajele sînt re­laţiile preferenţiale, la nivelul grupurilor mici, sînt afectele şi raporturile spirituale. Sfera unei opere literare păstrează un echilibru logic între instituţiile de suprastructură şi inter-relaţiile preferenţiale, dar ea omite cu bună ştiinţă o întreagă gamă de fenomene şi procese fundamentale ale existenţei so­ciale. Forţele şi relaţiile de producţie sînt, în cazul nostru, abia schiţate, dar liniamentele lor trec în mod necesar prin viaţa fiecărui individ, impunîndu-i>>>> mai departe aici >>>>