UN REPORTAJ „ÎNAINTE DE REPORTAJ”
Născut la 6 iunie 1834, poetul Al. Sihleanu şi-a petrecut copilăria la moşia tatălui său din Sihlea (Buzău). Evocând acele vremuri, poetul scria: „Frumoase locuri, verde câmpia, Unde junia mi-am petrecut.”
Sora sa, Elena Sihleanu, a trăit în aceeaşi ambianţă şi a urmat în parte acelaşi destin, cu singura deosebire că paginile literare ce ni le-a lăsat văd abia acum lumina tiparului, după mai bine de o sută treizeci de ani. Când Al. Sihleanu, după studiile făcute într-un pension din Bucureşti, la 18 ani, este trimis la Paris să-şi continue studiile, sora sa îl urmează şi face două memorabile călătorii, una în 1852, de la 3 mai la 18 octombrie, şi a doua de la 1 mai 1853 la 8 iunie 1854. Ea scrie în stil epistolar, face o relatare amănunţită, arătînd ceea ce o emoţionează şi o preocupă la această vârstă. Din paginile ei se iveşte un Paris de adolescenţă, vesel, inteligent, cu lume manierată şi cultă, care se ocupă cu teatrul, concertele şi seratele, cu voiajul în diligenţă, în vapor, în tren, care se plimbă pe bulevarde şi face cumpărături în mici magazine luxoase. Această fată valahă scrie şi vorbeşte franţuzeşte ca în limba maternă. Educaţia primită este o educaţie de artist, care dansează, cântă la pian, se întâlneşte la spectacole şi concerte, în diferite saloane sau baluri cu lumea bună a Parisului balzacian. Observăm din această scurtă cronică ce preţ se punea pe bunul gust cultivat atent şi întreţinut prin lecturi şi călătorii, prin aceste prilejuri provocate pentru comparaţii şi informaţii.
Modul de a vedea lumea, de a-şi exprima emoţiile nu trădează numai o sensibilitate şi un mod liric de a trăi, ci cultura şi rafinamentul aristocratic propriu familiilor de rasă din Ţara Românească, pe care unii ţin să le mai vadă barbare, crescând între pădure şi salon, ceea ce poate fi o reuşită imagine literară, dar o inexactă interpretare a realităţii sociale şi psihice în epocă. Argumentul cel mai concludent ni-l aduce>>>> mai departe aici >>>>
